”Guvernul
României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării
traficului de fiinţe umane”
”Femei și copii din România sunt traficați în Europa
pentru prostituție”
-arată
Raportul Departamentului de Stat al SUA
privind traficul de persoane în 2014, în România
România este ţară de
origine, tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii traficaţi în
scopul muncii, precum şi pentru femei şi copii traficaţi în scopul exploatării
sexuale. Un număr semnificativ de victime traficate în Europa provin din
România. Bărbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către ţări
europene, inclusiv Austria, Azerbaidjan, Cipru, Danemarca, Elveţia, Franţa,
Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Regatul
Unit, al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia, Spania şi Suedia, în scopuri de muncă forţată în agricultură,
construcţii, gospodării, hoteluri şi industrie, precum şi pentru cerşetorie
forţată şi furt.
Femei şi copii din
România sunt traficaţi către ţări europene, inclusiv Belgia, Croaţia, Cipru,
Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Malta, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei, Slovenia, Spania,
Suedia şi Ungaria, precum şi Canada, în scopuri de prostituţie forţată.
Minorele reprezintă
aproximativ o treime dintre victimele traficului de persoane din România.
Victimele traficate pentru cerşetorie forţată sunt in marea majoritate de etnie
roma. Două treimi dintre victimele din România au fost racolate de către cunoscuţi
în 2013, înregistrându-se o scădere a numărului de victime racolate prin
agenţii de plasare a forţei de muncă sau oferte de muncă. România este ţară de
destinaţie pentru un număr mic de străini din Moldova şi Polonia, traficaţi
inclusiv în scopul exploatării sexuale, dar şi din Bangladesh şi Serbia,
traficaţi pentru muncă forţată.
Guvernul României nu
îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de
fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens.
Guvernul a continuat să identifice un număr mare de victime, însă instituţiile
publice şi private au oferit asistenţă doar unui număr foarte mic dintre
acestea.
Pentru al cincilea an
consecutiv, guvernul nu a acordat fonduri ONG-urilor care luptă împotriva
traficului de persoane şi nu a asigurat adulţilor şi copiilor servicii de
plasare în centre de specialitate din Bucureşti.
Linia telefonică
gratuită la care victimele pot solicita ajutor a continuat să fie funcţională
doar în timpul zilei.
Unele victime au
întâmpinat dificultăţi în a obţine acces la servicii medicale, psihologice, de
consiliere şi recuperare din mâinile traficanţilor.
S-a înregistrat în
continuare un număr mare de trimiteri în judecată şi condamnări, însă
autorităţile au condamnat la închisoare un număr mai mic de persoane.
RECOMANDĂRI PENTRU ROMÂNIA:
Alocarea de fonduri
publice ONG-urilor care oferă asistenţă victimelor; asigurarea accesului uşor
al victimelor la servicii medicale şi oferirea unui număr adecvat de şedinţe de
consiliere psihologică;
crearea în Bucureşti a
unui centru destinat exclusiv victimelor repatriate ale traficului de persoane,
prin finanţarea organizaţiilor private care oferă asistenţă sau înfiinţarea
unui centru de stat; nepublicarea numelor victimelor care depun mărturie în
procese;
iniţierea acţiunii penale împotriva agenţiilor
de recrutare a forţei de muncă ce desfăşoară practici frauduloase; informarea
consecventă a victimelor cu privire la dreptul de a cere daune şi oferirea de
asistenţă victimelor pentru obţinerea sumelor stabilite drept daune în
instanţă;
eliminarea restricţiilor
de mişcare impuse victimelor pe perioada plasării în centrele finanţate de
guvern în cazul în care ele nu vizează siguranţa victimelor;
îmbunătăţirea eforturilor de identificare a
potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, precum
imigranţii fără documente de identitate, muncitorii străini, populaţia de etnie
romă şi copiii care cerşesc sau se prostituează;
pedepsirea traficanţilor condamnaţi pe măsura
gravităţii infracţiunii comise; anchetarea fermă şi trimiterea în judecată a
funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi condamnarea
acestora la pedepse cu închisoarea;
continuarea organizării
de cursuri pe tema sensibilităţii victimelor pentru poliţişti şi judecători;
creşterea gradului de informare cu privire la linia telefonică gratuită şi
luarea în considerare a extinderii programului de funcţionare seara şi în
weekend;
îmbunătăţirea
eforturilor de strângere a informaţiilor referitoare la infracţiunile de trafic
de fiinţe umane pedepsite prin Articolul 210, Alineatul 1 din Codul Penal şi
alte legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de fiinţe
umane în scopuri de exploatare sexuală şi pentru traficul de fiinţe umane în
scopuri de muncă forţată;
luarea în considerare a acordării de drept de
muncă străinilor care au fost victime ale traficului de persoane pe perioada
permiselor de şedere temporară.
ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE
Guvernul României a dat
dovadă de eforturi ferme de aplicare a legislaţiei referitoare la traficul de
persoane. În februarie 2014 a intrat în vigoare un nou Cod Penal, care schimbă
pedepsele pentru trafic de persoane. România interzice orice formă de trafic de
fiinţe umane pentru exploatare sexuală sau prin muncă prin Articolul 210, care
prevede pedepse cu închisoarea între 3 şi 10 ani. Aceste pedepse sunt suficient
de severe şi proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave,
cum este violul. Conform noului Cod Penal, consimţământul iniţial al victimei
nu invalidează actul de trafic de persoane.
În anul 2013,
autorităţile au anchetat 714 cazuri de trafic de fiinţe umane, număr în scădere
faţă de cele 867 de cazuri anchetate în 2012. În 2013, guvernul a trimis spre
acuzare 552 de persoane, în comparaţie cu 667 de persoane în 2012 şi 480 în
2011. Instanţele din România au condamnat 252 de traficanţi în 2013, în
comparaţie cu 427 în 2012 şi 276 în 2011.
Guvernul nu dispune de
statistici diferenţiate privind traficul de persoane în scopuri de exploatare
sexuală şi traficul de persoane în scopuri de muncă forţată. Guvernul a
semnalat faptul că 59% dintre traficanţii condamnaţi au primit pedepse cu
închisoarea cuprinse între şase luni şi 10 până la 15 ani, procent în scădere
faţă de 2012, când 78% dintre traficanţii condamnaţi au primit pedepse cu
închisoarea.
Guvernul a organizat programe de pregătire
specializate pentru poliţişti, procurori şi judecători. Autorităţile române au
colaborat la anchete transfrontaliere cu omologii lor alte ţări, inclusiv cu
cei din Austria, Croaţia, Cipru, Elveţia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia şi
Polonia. Guvernul nu a raportat însă nu a raportat niciun caz de anchetare,
urmărire penală sau condamnare a vreunui angajat al guvernului pentru
complicitate la trafic de persoane.
Protecţia victimelor traficului
de fiinţe umane
Guvernul român a făcut
eforturi reduse de a proteja victimele traficului de fiinţe umane, numărul de
victime identificate până în prezent depăşind cu mult numărul de servicii care
le pot furniza asistenţă. În plus, Guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru a
identifica şi furniza asistenţă victimelor, însă nu a alocat acestora fonduri
pentru a-şi desfăşura activitatea.
Guvernul a semnalat
identificarea a 896 de victime de către funcţionarii publici şi ONG-uri în
2013, în comparaţie cu 1.041 victime identificate în 2012. Aproximativ jumătate
dintre victime, 450, au fost traficate pentru exploatare sexuală, în timp ce
375 de victime au fost supuse la muncă forţată, inclusiv cerşetorie şi furt.
Guvernul a continuat programul naţional de identificare a victimelor şi
referire a acestora, care stabileşte procedurile de referire a victimelor
traficului de persoane către instituţiile de aplicare a legii şi alte
instituţii, deşi observatorii au constatat că în unele regiuni, inclusiv în
Bucureşti, poliţiştii nu au fost suficient de proactivi în identificarea
victimelor şi s-au bazat pe ONG-uri pentru acest lucru.
Ca şi în anii anteriori,
doar un mic procent din numărul victimelor au beneficiat de asistenţă. În 2013,
291 de victime au beneficiat de servicii de reabilitare oferite de instituţii
publice şi ONG-uri. Pentru al cincilea an consecutiv, Guvernul nu a alocat
finanţare ONG-urilor care oferă servicii de protecţie victimelor traficate,
aparent fin cauza unei prevederi legale care interzice alocarea directă de
fonduri ONG-urilor. Guvernele locale au finanţat şi au asigurat funcţionarea
unor centre de asistenţă, unele dintre ele destinate exclusiv traficului de
persoane.
În 2013, acestea au
oferit servicii unui număr de 228 de victime, inclusiv găzduire pentru 72 de
victime. Observatorii au semnalat faptul că restricţionarea libertăţii de
mişcare a fost o problemă semnificativă în aceste centre. În funcţie de
situaţie, victimele au beneficiat de asistenţă medicală, consiliere
psihologică, reintegrare şcolară, pregătire profesională şi consiliere
juridică. Observatorii au constatat existenţa unui număr mic de psihologi
disponibili pentru victime. Acestea au întâmpinat dificultăţi în accesul la
servicii medicale pentru că anterior nu au făcut parte din piaţa formală a
muncii şi nu au contribuit la fondul naţional de asigurări sociale.
Guvernul nu a asigurat
funcţionarea şi nu a finanţat activitatea unui centru destinat exclusiv
adulţilor victime ale traficului de persoane în Bucureşti, deşi acesta este cel
mai mare oraş din ţară şi, adesea, prima destinaţie a victimelor repatriate.
Guvernul a menţinut şase centre de tranzit pentru copiii victime ale traficului
de persoane, situate în aproprierea punctelor de trecere a frontierei, deşi
copiii identificaţi în străinătate au fost adesea repatriaţi cu avionul prin
aeroportul din Bucureşti.
Guvernul a oferit servicii de îngrijire
nespecializată copiilor victime ale traficului de persoane în cadrul centrelor
de primire a copiilor abuzaţi, situate în fiecare dintre cele 41 de judeţe şi
şase sectoare administrative ale Bucureştiului. Guvernul a semnalat finanţarea
costurilor de transport pentru 54 dintre cele 121 de victime din România
identificate în străinătate.
Guvernul a continuat
funcţionarea liniei telefonice gratuite destinate semnalării cazurilor de
trafic de fiinţe umane, care a permis instituţiilor să identifice victimele şi
să le îndrume către centre pentru asistenţă, deşi linia telefonică nu a
funcţionat seara şi în weekend. În perioada de referinţă, guvernul a amendat
unele victime ale traficului de persoane pentru infracţiuni comise în perioada
în care au fost traficate.
Legislaţia românească a
asigurat străinilor victime ale traficului de persoane o perioadă de reflecţie
de 90 de zile, precum şi drept temporar de reşedinţă în ţară până la
finalizarea urmăririi penale, deşi nu li s-a permis să lucreze în România pe
durata de rezidenţă. Un număr mare de victime au participat la acţiunile
penale. În 2013, 886 victime s-au constituit în parte vătămată în procese, iar
63 de victime au depus mărturie; în 2012, 1.024 victime s-au constituit în
parte vătămată în procese şi 205 victime au depus mărturie. Aparent, unele
victime au ales să nu depună mărturie împotriva traficanţilor pentru că
Ministerul Justiţiei publică numele tuturor martorilor în procese, inclusiv pe
cele ale copiilor, pe website-ul său.
Conform legislaţiei
româneşti, victimele au dreptul să ceară despăgubiri de la traficanţi, însă
doar 14% dintre victime au cerut daune, iar instanţele au aprobat puţine cereri
de daune depuse de bărbaţii victimele ale traficului de persoane. În plus,
multe dintre victimele care au obţinut hotărâri judecătoreşti în favoarea lor
nu au primit daune pentru că nu au avut resursele financiare necesare pentru a
angaja executori judecătoreşti care să obţină sumele de la traficanţii
condamnaţi.
Prevenirea traficului de fiinţe
umane
Guvernul României a
susţinut eforturile de prevenire a traficului de persoane, deşi autorităţile nu
au pedepsit nicio firmă de recrutare a forţei de muncă pentru fraudă. Agenţia
Naţională Împotriva Traficului de Persoane a continuat să coodoneze
implementarea politicilor de luptă împotriva traficului de persoane şi a
planului de acţiune pentru 2012-2014. Agenţia a continuat să publice regulat
rapoarte şi statistici referitoare la traficul de persoane.
În 2013, guvernul a
implementat şase campanii naţionale de informare şi 49 de campanii locale şi
regionale adresate adulţilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi elevilor.
Guvernul nu a semnalat
niciun caz de pedepsire a unei firme de recrutare pentru acte legate de
traficul de persoane, în ciuda unui amendament la Codul Penal din anul 2006,
care interzicea firmelor de recrutare a forţei de muncă din România să
faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate. Guvernul a demonstrat că a
depus eforturi de a reduce cererea de servicii sexuale în scopuri comerciale,
dar nu şi de muncă forţată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu