Românii sunt în prag de revoltă

Cine pune paie pe focul nemulțumirilor populației?

Pe măsură ce înaintăm spre iarnă, sunt tot mai multe semne că se mișcă Strada. Freamătă mulțimea. Multor români le-a ajuns cuțitul la os. Nu mai suportă. Fac chemări la revoltă și amenință tot mai mult-ori Ei, ori Noi! Poporul suportă tot mai greu măsurile și prostiile guvernării socialiste.

Manifestațiile de stradă par iminente și ne anunță că protestele populare sunt  gata să explodeze oricând. Paiele pe foc sunt puse conștient sau inconștient de faptele, declarațiile și intențiile politicienilor la putere. Din ceea ce se întâmplă în ultimul timp, pare că asistăm la tot felul de provocări la adresa românilor de rând, provocări menite să stârnească o stare majoră de nemulțumire. Chiar o stare de revoltă.

O stare de revoltă indusă de incompetență și prostie. Unele provocări în aparență, par voite, gratuite, voluntare din partea celor care le lansează!!! Cui folosesc?

De exemplu, declarațiile celebrului senator de drept Șerban Nicolae, care aruncă noroi asupra memoriei luptătorilor anticomuniști din munți, din anii 50, precum și punerea pe același picior de criminali a lui Churchill și Stalin. Ce o fi fost în capul lui când a aruncat, aiurea, astfel de vorbe nesocotite? Oare, aceste declarații, preluate, înregistrate și difuzate de presă, ulterior negate de politicianul pesedist în ciuda realității, au fost făcute cu bună știință sau din prostie? Nu știu. Dar efectul a fost provocarea unor stări de revoltă, iritare, reacții dure din partea multor români, care l-au perceput pe marele politician în funcție ca un fel de țuțăr bolșevic.

O altă stare de emoție puternică, completată de frustrare și de nemulțumire profundă, care a determinat o reacție puternică a Străzii s-a transmis odată cu împlinirea a doi ani de la tragedia Colectiv. Pe fondul frustrării rudelor victimelor care și-au pierdut copii în incendiu, dar și al supraviețuitorilor acestuia, că procesul judecății inculpaților încă trenează și nu s-a făcut dreptate, PSD-ul, partid aflat la guvernare în vremea evenimentului și considerat vinovat de moartea multor tineri, s-a gândit ca în ziua comemorării să-și serbeze liderul, pe Liviu Dragnea, în loc să-și pună cenușă în cap și să adopte poziții decente, normale în astfel de momente.

Atitudinea și intenția PSD-ului de a-și sărbători ayatolahul în ziua comemorării Colectiv a stârnit o reacție puternică în rândurile multor români, nu doar a celor afectați direct de tragedie, reacții de chemare la ieșirea în stradă, la proteste masive, în săptămânile viitoare.

Pe lângă aceste două provocări  recente, starea de nemulțumire și frustrare a românilor este puternic alimentată și de alte lucruri, subiecte, probleme care-i afectează și preocupă în această perioadă de timp, cum ar fi: modificarea legilor Justiției-bătălie încă netranșată între penalii aflați la putere și restul românilor care doresc o justiție puternică, independentă, nepolitizată și necontrolată de nimeni; starea critică a Educației naționale agravată masiv sub conducerea ultimelor guverne roșii și a așa numitului ministru ”Genunche”; agonizarea continuă a Sănătății românilor, sub ministeriatul unui doctor care pare că nu cunoaște realitatea completă și corectă a domeniului pe care a fost pus să-l însănătoșească.

Aceste probleme majore care-i nemulțumește pe români alături de altele provocate de guvernarea actuală-care nu doar că le-a scumpit viața de zi cu zi, ci le-a făcut-o un calvar cotidian-scumpiri în avalanșă, proiecte de legiferare controversate, măsuri antipopulare, fiscalitate excesivă, birocrație fără margini- îi determină pe români să iasă în stradă.

De asemenea, corupția nemuritoare care, în ciuda activității DNA, instituție atacată la greu, pe toate fronturile, cu toate armele și cu mulți bani puși la bătaie din partea penalilor, este un motiv puternic de nemulțumire și determinare de a îi scoate în stradă pe români.

Problemele permanente și nesfârșite ale societății românești sunt tot atâția factori de a-i face pe oamenii disperați să iasă în stradă și să protesteze.

Însăși viața de zi cu zi, lupta pentru supraviețuire în democrația noastră originală, care-i propulsează la putere pe corupți și penali, este o cauză majoră generatoare de proteste stradale.

Toate semnele ne arată că, în ciuda unei ierni grele anunțate de meteorologi, vom avea temperaturi fierbinți la nivelul străzii din partea românilor nemulțumiți de starea lucrurilor din țara noastră. Se anunță și greve. Și când Strada se mișcă înseamnă că în România viața nu este roz, economia nu duduie, populația se simte batjocorită, umilită și amenințată, dreptatea este o himeră și viața oamenilor de rând este permanent pusă în pericol.

Românii au cuțitul la os. Se mișcă țara. Ce face puterea actuală?

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Puterea judiciară umilită de Legea recursului în compensare

”Reeducații”lui Tudorel, noul pericol public în România

La scurt timp după intrarea în vigoare a Legea 169/2017 privind recursul în compensare, procesul de eliberare din închisori a deținuților care beneficiază de prevederile ei este în plină desfășurare. Nimeni nu știe exact câți pușcăriași vor fi eliberați în total, estimându-se cifre între 3000 și 4000 de oameni. Dar, așa cum se anticipa, după nici două săptămâni de la aplicarea acestei legi, unii dintre  eliberați n-au rezistat tentației de a comite noi infracțiuni fapte pentru care au și fost reținuți, fiind pasibili de noi condamnări.

În ciuda asigurării ministrului Justiției în funcție, Tudorel Toader, că eliberații ies reeducați din pușcării, sunt supravegheați de serviciul de probațiune și se vor integra fără probleme în societate, realitatea ne arată că rata infracționalități este în creștere din cauza recidiviștilor. Cauză pentru care mulți români sunt nu doar îngrijorați, ci și furioși, temându-se că vor cădea victime, ei sau membri ai familiilor lor, noilor recidiviști. Lucru firesc de altfel.

Oare, cum ar reacționa Toader dacă el sau un membru al familiei sale ar cădea victimă unui pușcăriaș eliberat din închisoare, care a recidivat?

Pe zi ce trece, vedem că sentimentul de insecuritate al românilor crește proporțional cu numărul deținuților eliberați și al cazurilor de recidivă a acestora.

Pe de altă parte, alți români consideră că noua măsură legislativă a fost dată cu scop electoral, fără să țină seama de pericolul pe care îl reprezintă pușcăriașii eliberați care nu reușesc să se reintegreze în societate. Astfel, în loc să fie rezolvate problemele reale din sistemul penitenciar, reglementarea accentuează și mai mult aceste probleme prin reîntoarcerea majorității deținuților eliberați, nereeducați în cadrul executării primei pedepse și, mai mult decât probabil, nereeducați nici după recidivă, în cadrul următoarei pedepse.

Situația creată de aplicarea acestei legi și a efectelor ei nu îngrijorează doar opinia publică, ci și pe unii dintre judecători, lucrători în sistemul judiciar, precum și pe angajați ai sistemului penitenciar. Alături de opinia publică, presă și acești lucrători au luat atitudine, criticând noua măsură legislativă și pe ministrul Toader.

Într-un interviu pentru Republica.ro, Sorin Dumitrașcu, președintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, spunea că o astfel de măsură încurajează criminalitatea: „După astfel de măsuri de clemență aproape toți revin după gratii, mai devreme sau mai târziu. De regulă 80 la sută din ei se întorc. Parșivenia unui asemenea act de clemență în masă este că încurajează deținuții să comită mai multe infracțiuni și că de fapt contribuie la creșterea criminalității. Pentru că deținutul spune OK, statul mi-a dat o dată, dacă o să mă mai plâng o dată de condițiile alea jegoase din penitenciare atunci o să îmi mai dea o dată. Atunci de ce să nu fur, de ce să nu dau în cap, de ce să nu violez?”

O parte dintre judecători consideră că puterea judiciară este umilită de această lege pe care o etichetează drept o eroare legislativă, din cauza faptului că în timp ce ei îi condamnă pe infractori, noua reglementare îi eliberează înainte ca aceștia să-și execute pedepsele integral. În scurt timp, majoritatea acestor infractori eliberați ajung din nou în fața judecătorilor după ce au recidivat și sunt din nou condamnați.

În această situație, primind o nouă condamnare de executat, nu știu dacă Legea recursului compensatoriu prevede ceva despre recidiviști, dacă îi poate elibera din nou sau aceștia își ispășesc pedepsele până la capăt, inclusiv cu restul rămas din prima condamnare ?

Dată fiind realitatea rezultată de creșterea criminalității, a insecurității și îngrijorării societății, în contradicție cu demagogia actualului ministru al justiției, se impune o întrebare firească :

-Cine sunt responsabilii de creșterea ratei infracționalității și dacă aceștia vor putea fi trași la răspundere în fața legii?

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Talibanii și viitorul țării

Mentalități nocive

Mulți dintre români s-au arătat indignați de atitudinea profesorului deranjat de părul lung al elevilor și s-au solidarizat cu liceeni cu plete, ținte ale unei mentalități defecte din alte vremuri. Mentalitate neinteresată de inteligența, de educația și de nivelul la care pot ajunge niște elevi bine îndrumați, bine educați, ci de aspectul acestora!!! Unii s-au arătat mirați că în secolul XXI, mai există astfel de mentalități printre dascăli.

De partea cealaltă, există și români care îi beștelesc din diverse motive pe tinerii rebeli, de la liceul din Cluj Napoca, care au avut curajul să facă publică întâmplarea, dar mai ales au avut îndrăzneala și inteligența să ceară să li se respecte drepturile conform Legii Educației și Constituției României. Drepturi fundamentale pe care dascălii-talibani, cu mentalități și atitudini dictatoriale, dar cu mari lipsuri atât la partea umană cât și profesională, nu le iau în seamă și, mai ales, le iau în derâdere.

Veniți din comunism sau mai recent, din ultimii 27 de ani de  dezastru în educația națională, încă mai există destui talibani în școlile românești. Talibani care în loc să educe și să formeze în cel mai frumos mod cu putință, copiii și tinerii care le trec prin mâini, le distrug viitorul.

Amintiri din comunism

Chestiunea face să-mi aduc aminte de ceea ce se întâmpla în urmă cu câteva zeci de ani, în școlile din România, când bătaia era ruptă din rai, un rai pământesc creat paradoxal, de comuniști, dar cu rădăcini moștenite. Cred că mulți români își aduc aminte de acest principiu aplicat cu sârg de talibanii de ieri, fiind singurul mijloc cunoscut de ei, singura ”calitate” de dascăli prin care considerau că-i poate face să învețe, că îi poate face oameni pe școlari.

Din experiență vă povestesc că într-o școală sătească, în acele vremuri de tristă amintire, elevii de clasa a I-a învățau prima dată...să mănânce bătaie!!! După perioada cu pedeapsa pe coji de nuci, la colțul clasei, a fost  la modă ”educația” cu nuiaua. Mai mult, fiecare elev era obligat de învățătoare/învățător să vină la școală cu 10 nuiele. Nu orice nuiele, ci unele din lemn de sânger, care erau mult mai rezistente la bătaie și muuult mai usturătoare. Astea învățau bine de tot, înroșind palmele elevilor și umflându-le de nu mai puteau ține stiloul sau creionul între degete.

 Nuielele, chiar și de răchită, fiind folosite abuziv și intensiv, se rupeau repede. Astfel, că erau ajutate de palmele generoase ale dascălului dedicat cu trup și suflet meseriei sale, sub privirile atente ale tovarășului Ceaușescu, ce urmărea cu vigilență revoluționară, dintr-un tablou cu imaginea într-o ureche, fixat pe locul din perete unde pe vremuri stătea la loc de cinste icoana, cum este pusă în practică indicația ”Învățați, învățați și iar învățați!”

În școala unde 90% dintre cadrele didactice făceau naveta, zilnic, de la București, și care nu foloseau bătaia ca principal mijloc de educație, doi dascăli erau principalii zbiri, adepți sârguincioși ai corecției fizice. Tovarășa D, profesoară de istorie și geografie. Rupea cu bătaia, cu bețe, cu palme, încă de la intrarea în clasă erau luați în tăbarcă rebelii. Cum nu era de ajuns, în clasă, toți elevii, aliniați în picioare și cu mâinile în sus, erau obligați să bage genuflexiuni până la loc comanda. Chestia cu genuflexiunile a durat până când o elevă epuizată a leșinat în timpul executării pedepsei și de atunci tovarășei i s-a cam făcut frică și a lăsat-o mai ușor.

Tovarășul S, era ăl mai tare învățător cu pumni, palme și șuturi aplicate elevilor. Băieții erau victimele preferate. Tov-ul era și creativ, avea idei. Pe toți băieții care credea el că au părul mai mare decât regulamentar, și nu era vorba nici pe departe de plete, păr lung ca acum, îi ciopârțea cu propria lor foarfecă adusă de acasă. Învățătorul care folosea și apelative diverse-”Meștere”, ”Inginere”, ”Maistre”, etc-  a rămas celebru în memoria generațiilor de elevi care i-au trecut prin mâini, pentru cărările și mai ales inițialele numelor pe care le făcea cu foarfeca în părul lor.

Astfel, a doua zi după coafura primită gratis elevii în cauză trebuiau să se tundă zero, ca să nu rămână bătaia de joc a școlii. Întotdeauna erau copii tunși chilug, încât făceau lumină în clase într-o perioadă când zilnic se tăia energia electrică prin grija partidului pentru popor.

Îmi aduc și acum aminte, cu amuzament și revoltă în același timp, cum, într-o zi, învățătorul S., intrând într-o clasă unde era gălăgie, a scos și aliniat băieții în față și i-a pus să se pălmuiască reciproc!!! Ce mai, le-a creat o amintire de neuitat toată viața împricinaților, care, dacă îi întrebi acum, nu cred că-și aduc aminte să fi învățat vreun lucru cu adevărat de valoare de la acel dascăl.

Ce facem cu Nemuritorii din Educație?

Ce relevanță au aceste amintiri astăzi, la zeci de ani distanță, când bătaia s-a abolit în școli?

Simplu, când bătaia nu mai este ruptă din rai, mulți dintre talibanii din educație încă sunt la posturi, chiar dacă au ieșit de ani buni la pensie!!! Cum sunt și cei doi dascăli/zbiri, de tristă amintire. Îi văd uneori. Sunt nemuritori în școlile unde mai predau, chiar dacă nu mai folosesc bătaia drept principală armă a educației. Dar sunt depășiți total, moral și profesional. Nu au mai evoluat deloc în pas cu materiile pe care le predau. Sunt incapabili să progreseze.

 Nenorocirea cea mai mare este că actualii lor elevi nu învață nimic de la ei. Dacă pe lângă aceștia mai au și alți dascăli/talibani, își pot rata cu totul viitorul. Din păcate, astfel de talibani, cu mentalități din alte secole, depășiți total profesional și moral, există și lucrează în școli din toate județele României. Par de neînlocuit din două mari motive: unu- nu există cadre tinere care să le ia locurile; doi- acolo unde totuși apar tineri care vor să intre în învățământ, nu au loc de vechii talibani, cu relații, care țin cu dinții cât de mult pot de postul care le mai aduce niște bani în plus la pensie.

De pierdut are întreg sistemul de educației națională, dar cel mai mult sunt afectați copiii. Viitorul țării.

 Și o întrebare de bun simț, pusă de cineva pe forumuri: ”- Câți dascăli s-au revoltat atunci când elevii, la început de an școlar, nu au avut manuale în școli după care să învețe?”

Totuși, dacă ministerul de resort, inspectoratele județene ar face o analiză temeinică și ar impune măsurile necesare rezolvării acestei probleme, lucrurile s-ar putea îndrepta în 2-3 ani. Dar cine s-o facă, ministrul ”Genunche”, alt ministru, șefii politizați ai învățământului românesc?

Am tot respectul pentru dascălii adevărați, dedicați trup și suflet profesiei nobile pe care o fac demn, cu eforturi imense, cu umilință, în orice condiții, care modelează, educă, formează copii, tineri ai acestei țări, care au nevoie acută de educație mai mult decât oricând.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Costul vieții în România realităților paralele

Tabloul țării în prag de iarnă

Oameni bogați, oameni săraci, puternici și slabi, deștepți și proști, viață și moarte. Realități românești paralele. Lumi diferite. Trăim și murim în România de azi.

Dacă ne uităm la zecile de mii de amărâți, naivi, creduli care se înghesuie la moaște și, comparativ, la social-democrații bogătani din fruntea țării, care împart bucatele, nu putem să nu ne punem o întrebare simplă: 

-Cui ajută Dumnezeu, politicienilor penali sau năpăstuiților vieții, celor săraci cu duhul, care-i mai și votează pe primii?

Trăim într-un spectacol de circ politic amplificat continuu de actorii puterii, care mimează cât de tare pot, după talent și interes, faptul că îi preocupă doar soarta țării și bunăstarea românilor!!! Guvernanții din umbră și cei la vedere fac tot posibilul să iasă în evidență, lucru care este cu atât mai facil cu cât presa de casă, de partid și de stat, stă lipită, non stop, cu camerele de filmat pe ei, înregistrându-le și difuzând orice mișcare fac și orice vorbe le ies pe gură.

Nu contează dacă mint sau nu spun adevărul, minciuna, oricum, este la rang de mare artă.

”Valoarea” lor și importanța, dar mai ales consecințele muncii lor în favoarea poporului, se văd, se simt la tot pasul. În timp ce mai marii zilei fac și desfac guverne, propun și votează legi, cetățenii simpli ai acestei țări simt tot mai mult povara vieții cotidiene. Luptă din toate puterile să supraviețuiască, bătălie pe care unii dintre ei o pierd implacabil, în fiecare zi.

Dacă politicienii care au puterea și fac legile afirmă cu nonșalanță, în public, că viața-i frumoasă și nu s-a scumpit nimic, oamenii simpli- copii, adulți, bătrâni- constată, simt pe pielea și în viața lor cât de greu este să mai trăiască în această țară. Scumpirile în lanț, politicile devastatoare ale puterii, care-i umilesc în permanență, îi pun la zid, le fac viața un calvar tot mai greu de suportat.

În timp ce politicienii, care nu au grija zilei de mâine, că nu au ce mânca sau bani de medicamente, fac spectacole, se ceartă, mint cu bună știință de cum deschid gura, sunt preocupați doar să-și mențină privilegiile și să scape de răspundere, amărâții fac față cu greu vieții în democrația noastră originală. Copiii n-au cărți după care să învețe în școli, în schimb au parte zi de zi, de riscuri, de lipsuri materiale, nu au condiții normale de învățare, nu au asistență medicală, medicamente, dascăli și programe educaționale adecvate.

În schimb au parte de o ”grijă” și ”atenție” deosebită din partea edililor, care se preocupă doar din gură să le asigure toate condițiile, rămânând la celebra sintagmă actuală ”copiii nu votează, deci nu ne interesează prea tare”.

Adulții se zbat din toate puterile să asigure strictul necesar familiilor, numărându-și tot mai puținii bănuți înghițiți lacom de lanțurile de scumpiri nesfârșite, provocate de guvernanții iresponsabili.

Bătrânii, la rândul lor, supraviețuiesc cu și mai mare greutate actualelor condiții create de cei pe care majoritatea votanților i-a urcat la putere.

Tabloul României în prag de iarnă, ne arată două imagini diferite total: pe de o parte politicienii rupți de realitatea vieții de zi cu zi, care par că trăiesc într-o altă țară, unde își permit orice; unde infractorii, mafioții, corupții, incompetenții sunt la putere, având pâinea și cuțitul în mâinile lor. Pe de altă parte, poporul de rând sau ”prostimea” cum mai este numit de politicieni atunci când sunt votați de cetățeni, care trăiește într-o țară în care umilința, foamea, frigul, neajunsurile, politica penală sunt tot mai pregnante în lupta lor pentru supraviețuire.

Poate cineva să spună că fotografia poporului de azi este exagerat de sumbră, dar aceasta e realitatea cotidiană din frumoasa noastră țară. Cine nu vrea să o vadă, cine nu o trăiește pe propria piele, cine nu crede este de ajuns să se plimbe prin satele și orașele românești, prin piețe, pe străzi și va vedea fără tăgadă cetățenii pe stradă, oamenii vorbind singuri și înjurând guvernanții prin piețe, în trenuri, în autobuze, în magazine, în farmacii, în spitale, în școli...în cimitire.

Amărâții ajung să moară ca urmare a circului politic din România paralelă.

Asta da politică social democrată în țara noastră.

Circ avem, pâine ce ne mai trebuie?

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Din ciclul ”Marile realizări ale primarilor roșii”

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Întrebările zilei:

-Cât timp vor mai suporta bucureștenii măgăriile edililor în funcție, ilegalitățile și umilința la care sunt supuși zilnic de primarii actuali?

-Oare, care ”mare” primar bucureștean, în vogă acum, va ajunge primul la Beciul Domnesc, ca urmare a marilor ”realizări” înfăptuite?

Din ciclul ”Marile realizări ale primarilor roșii”, astăzi vă prezint câteva performanțe recente ale primarului Sectorului 4, Băluță. Cum, nu-l știți pe Băluță cel cu 1000 de grădinari de bloc în campania electorală?!!!

Dar pe Primarul Băluță care a lăsat fără pază toate unitățile de învățământ din sectorul 4, punând securitate și siguranța copiilor în pericol?!!!

Sau pe edilul care comunică nimicuri pe rețelele sociale, cel care le-a făcut unilateral, cetățenilor din sector contracte de salubritate, contracte care-i obligă pe aceștia să nu mai plătească taxa pe gunoi prin intermediul asociațiilor de proprietari, ci individual la sediile de Taxe și Impozite.

Băluță-Cel care a crescut semnificativ cozile și birocrația și, în același timp, își bate joc și îi umilește la maximum pe cetățenii sectorului, dar mai ales pe alegătorii săi de vârsta a treia, care l-au votat masiv, iar acum dau să moară în aglomerația și la cozile de plată a gunoiului?

Cum, nu-l știți pe Băluță, urmașul ”Marelui” Piedone în scaunul de primar al Sectorului 4 București, cel care-l întâmpina cu  eșarfa pe umăr, pe președintele României, la început de an școlar, în curtea unui liceu de prestigiu, fără să fi rezolvat problemele unităților de învățământ din zona sa de responsabilitate?

Băluță, actualul edil, care a mutat primăria la mall, urmașul ”marilor” primari de la 4, care au creat tradiția edililor cercetați penal din acest sector?

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Probleme ciclice, amplificate de interesul și ”inteligența sclipitoare” a puterii

Îngrijorările și pericolele noului an școlar

-Cine răspunde în cazul unei tragedii?

-Cum au pregătit autoritățile noul an școlar: minciuni, afaceri și prostie.

Premieră în învățământul românesc-la Motru, anul școlar a început în piața publică!!! 

Da, a început școala. Odată cu acest eveniment, prilej pentru politicieni și edili să se dea iarăși în stambă, revin problemele ciclice din sistemul de educație românesc. Lipsa manualelor, deficitul de dascăli, lipsa condițiilor materiale de asigurare a unor clădiri corespunzătoare desfășurării actului de educație, lipsa autorizațiilor ISU, lipsa condițiilor igienico-sanitare, lipsa cabinetelor medicale școlare și a personalului aferent, lipsuri, lipsuri, lipsuri…nesfârșite. Și nemuritoare.

Mai mult, pe lângă problemele eterne, nerezolvate în timp, dar a căror gravitate s-a accentuat, an de an, au apărut și altele noi, produse de ”inteligența sclipitoare” a băieților deștepți din domeniu, cum ar fi apariția manualului de Sport, care-i învață pe elevi să meargă și să se târască!!!! Apariția Compendiului, care are menirea să suplinească vreo 15 manuale la un loc!!! Nu mai vorbesc de apariția unor aberații în diverse alte manuale, pe care le vor descoperi elevii la școală și, mai mult, vor fi obligați să învețe despre ele.

Anul școlar 2017-2018 aduce  probleme prevăzute și neprevăzute, menite să ridice educația națională pe noi culmi de cunoaștere și civilizație. Toate acestea au la bază cauze arhicunoscute , care se pot rezuma într-un singur cuvânt Corupție.

În ultimul timp, se vede cu ochiul liber cum neajunsurile sistemului de educație națională sunt amplificate de minciunile și amatorismul diriguitorilor acestui domeniu de interes național.

Cu toate acestea, începe școala. Trebuie să ne dăm copiii la școală. Așa ar fi normal, firesc. 

Dar, ce facem ? Îi trimitem sau nu la școală pe copii când aflăm de la autoritățile în domeniu că majoritatea unităților de învățământ nu au primit avize de securitate la incendii, avize sanitare și nu întrunesc condițiile materiale de funcționare. Dacă-i trimitem să învețe în școli improprii, clădiri care nu sunt asigurate împotriva incendiilor sau riscă să li se prăbușească tavanele în capul elevilor, nu le punem viața în pericol ? Cine este responsabil dacă se întâmplă o tragedie într-o școală neautorizată, cum s-a mai întâmplat de altfel ?

Știm cu toții că au fost elevi care au murit în incinta școlilor. Știm cu toții, părinți, autorități locale, responsabili din educație, autorități publice, instituții administrativ-politice, edili, miniștri, prim miniștrii, politicieni că situația unităților de învățământ este dezastruoasă.

Dar ce facem pentru îmbunătățirea ei, mai ales responsabilii în domeniu ? Manuale de sport, compendii, afaceri? Ne batem cu pumnul în piept, de ani de zile că facem și dregem, iar începutul anului școlar ne prinde mai rău decât înainte ?

Acum, avem o mare dilemă-urmăm sfatul ministrului Educației, Liviu Pop, și nu ne trimitem copiii la școală dacă aceasta nu are autorizațiile și condițiile necesare funcționării ? Dacă nu-i trimitem la școală, ce facem atunci ? Dar, dacă-i trimitem la o școală fără avize de funcționare și se întâmplă o nenorocire, cine răspunde ? Părinții, administratorii și dascălii școlii respective, primăria care este proprietarul școlii și trebuia să se îngrijească să asigure toate condițiile necesare, ministerul, guvernul ? Cine ?

Pot autoritățile să răspundă la aceste întrebări esențiale ? Cred că nu și nici nu doresc. Competența și mai ales interesul edililor, ministrului Educației, Guvernului se reduc la minciuni, declarații sforăitoare, atitudini sfidătoare, interese diverse și sfaturi idioate de genul celui dat de ministrul Pop.

Parafrazându-l pe actualul premier în funcție, Mihai Tudose, care a aruncat responsabilitatea stării clădirilor  școlare doar în sarcina  primarilor, primari care în majoritatea lor aparțin puterii actuale, cifrele sunt definitorii.

Potrivit autorităţilor, în Capitală, doar 44 de şcoli din cele 1.066 au autorizaţii sau avize de securitate la incendii. Din acestea, 22 sunt instituţii private.  La nivelul întregii ţări dintre cele 32.000 de unităţi şcolare, doar 2.261 au autorizaţie de funcţionare de la Pompieri (pentru securitate la incendiu), iar circa 4.000 au avize PSI.

Pe de altă parte, autoritățile locale mimează îngrijorarea și preocuparea de formă și dau asigurări, anunțând mari succese în domeniu. Iată ce ne anunță primul primar al României : Primarul General al Bucureștiului, Gabriela Firea: "Am convocat comandamentul de pregătire pentru începerea noului an școlar. Toate creșele, grădinițele, școlile și liceele trebuie sa fie gata să îi primească pe școlari și preșcolari la data de 11 septembrie. Pot să anunț că am reușit, în premieră pentru București, să obținem finanțarea necesară pentru angajarea a 230 de medici și asistenți în cadrul cabinetelor școlare din unitășile de învățământ.”

 De asemenea, în ultimul ceas că nu au avut timp până acum, nici în vacanța școlară și nici înainte, face un Apel catre ISU pentru o colaborare mai stransa cu primariile de sector :

Edilul Șef: "Referitor la siguranța elevilor, am fost asigurata ca nici o clădire a instituțiilor de învățământ nu prezintă un pericol și că acestea pot funcționa în mod normal, cu asigurarea condițiilor adecvate de protecție în caz de incendiu. Având în vedere că toți primarii de sector m-au informat că este necesară o colaborare mult mai eficientă cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, fac un apel către această instituție, cu care PMB are, de altfel, o colaborare foarte bună, să găsească soluții, conform legii, pentru a debloca aceste situații. Trebuie să asigurați mai multe resurse umane, în așa fel încât dosarele unităților de învățământ să fie rezolvate în timp cât mai scurt. Pe 11 septembrie ne dorim să avem un început de an școlar cu toate clădirile în siguranță, iar profesorii, învățătorii și elevii să își poată desfășura activitatea în condițiile optime".

În această situație a școlii românești, pot să ne spună responsabilii de starea actuală-administratori, miniștrii, premier, edili, politicieni-dacă își trimit copiii la școală ? Dacă le pun sănătatea și viața în pericol în clădirile școlilor românești sau îi trimit la alte școli înalte, pe măsura importanței, buzunarelor și demnității lor ?

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.