joi, 4 ianuarie 2018

Rețelele de ”lucani” care ne fură banii și viața


Justiția Română și ”miturile” în viață


 Anul 2018 este extrem de important pentru Justiție, atât din prisma legilor mult controversate, care au scos lumea în stradă, cât și din perspectiva de a confirma sau nu dacă este și va fi liberă și independentă. Procurorii și judecătorii au cazuri grele pe rol, cazuri de corupție majoră, de criminalitate organizată, unele aflate în faza de cercetare recentă și în curs, altele aflate deja în proces de judecată.


Modul în care se vor rezolva aceste cazuri va arăta cât de liberă și independentă este Justiția, va consolida sau va șubrezi și mai tare sistemul, va da credibilitate sau nu statului de drept din țara noastră.

Există dosare extrem de grele, cum ar fi cel al judecării firmei Hexipharma, pe de o parte, dar și al doctorului Mihai Lucan, de la Cluj Napoca, aflat în cercetare recentă, după ce ani de zile plângerile la adresa sa nu au fost luate în lucru de organele de anchetă! Dosare care pun sub semnul îndoielii credibilitatea sistemului judiciar, dar dacă vor fi rezolvate onest, cu celeritate, conform legilor în vigoare, ar putea da un impuls libertății și independenței Justiției românești.

Este inexplicabil cum ani de zile, nu doar în aceste dosare ci și în altele, nu s-a dat curs plângerilor înregistrate, fapt ce a dus la perpetuarea și întărirea rețelelor mafiote și de corupție. În multe cazuri nu este vorba doar de delapidare, de furt organizat, de corupție, ci de fapte care au dus și duc la pierderea de vieți omenești, cum se întâmplă în sistemul de sănătate.

Cazul medicului Lucan a devenit stârnit în scurt timp, un val de emoție în rândul opiniei publice, cu toate că foarte multe persoane cunoșteau foarte bine ceea ce se întâmpla la Cluj. Existau plângeri, nebăgate în seamă de organele de cercetare penală, existau rapoarte ale unor controale, și în special, existau victime. Dacă unii au sărit în apărarea doctorului cercetat, alții, care au tăcut mut timp sau nu au fost băgați în seamă, victime ori rude ale victimelor, au prins curaj și au început să vorbească public despre ceea ce se întâmpla de mulți ani la Institutul de Urologie și Transplant Renal.

Acuzele că astfel de rețele bine organizate există în toate județele, în sistemul de sănătate, existența unor plângeri și a unor  fapte semnalate, nu mai trebuie să fie ascunse, ignorate de organele abilitate, ci trebuie cercetate cu toată seriozitate și rezolvate cu responsabilitatea necesară, în spiritul adevărului și legilor în vigoare. Rețelele de ”lucani” trebuie devoalate, anchetate și pedepsite conform faptelor comise, indiferent de numele grele implicate și de protecția înaltă sub care s-au derulat ori se petrec în continuare.

Astfel, nu doar că se vor diminua ilegalitățile, se va curăța, chiar dacă nu de tot, sistemul de sănătate și cel mai important lucru, se vor salva vieți nevinovate.

În ciuda faptului că există unele progrese vizibile, în realitate, Justiția este departe de a avea o imagine foarte bună, credibilitatea acesteia fiind serios afectată de cazuri în care s-au trenat dosare grele, au existat decizii controversate și chiar mari neglijențe, pentru care nu s-au găsit responsabilii să dea socoteală, în urma cărora unii cercetați sau condamnați penal au reușit să scape. Recenta dispariție a lui Radu Mazăre a readus în atenția opiniei publice problema fugii altor persoane cu dosare grele pe rol, cum este Sebastian Ghiță, de exemplu, care deși prins, nu s-a reușit extrădarea acestuia din Serbia.

Mai mult, s-a creat impresia că foști demnitari, afaceriști, cu relații sus puse și cu mulți bani au fost ajutați de unele structuri ale statului și persoane din România să fugă din țară, ceea duce la concluzia că orice penal cu ștaif și cu bani poate fugi și scăpa oricând de răspunderea în fața legii. Chiar se vehiculează nume de posibili fugari, unii aflați în apropierea unor sentințe grele, care și-ar pregăti scăparea.

”România este o țară căreia nu îi plac miturile”- a declarat sentențios doctorul Mihai Lucan, cercetat de DIICOT, considerându-se nu doar nevinovat, ci un mit în viață.

Numai că România și românii nu au nevoie de mituri false, de mituri care îi fură și îi omoară cu zile, ci de oameni de valoare, onești, morali care să facă ceva pozitiv pentru țară și cetățenii ei.

Iată ce a declarat recent și fostul înalt demnitar Elena Udrea, aflată în apropierea unei sentințe grele:” Dacă ce se întâmplă în România și în special în justiție este corect și conform cu legislația internațională privind drepturile omului și etc., atunci Mazăre va veni fedeleș înapoi, la cererea autorităților noastre.”

Justiția poate face dreptate, poate demola miturile negative în viață, ”mituri”care cred că pot controla totul în țara noastră, chiar viața și moartea oamenilor.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.




joi, 28 decembrie 2017

Salvarea României în 2018


Dialog sau confruntare?

Anul 2017 a însemnat o dezbinare majoră atât în politică, dar mai ales în societatea românească. Taberele au fost și sunt poate, cel mai radicalizate din 1990 încoace. Aproape că împart țara în două.

Confruntarea dintre extremismul unor politicieni la putere, care lucrează pe față pentru salvarea corupților din fruntea statului, susținătorii acestora, pe de o parte, și tabăra contestatarilor din stradă susținuți de mica opoziție parlamentară, pe de altă parte, aproape că au adus România în pragul unui conflict civil.

A fost un an de proteste, un an de manifestații în stradă, cu sute de mii de oameni, strigând împotriva corupției și a corupților din fruntea statului. Un an în care au culminat violențele verbale, inclusiv în Parlament, forul democratic suprem, unde, în locul dezbaterilor de idei, în locul impunerii unor legi drepte și democratice s-a legiferat în favoarea penalilor, iar mârlănia, jignirile, atacurile la persoană, violența verbală, șmecheria ieftină, hoția au fost la ordinea zilei. Circul a fost total din partea unor aleși ai țării, care au confundat Parlamentul cu propria moșie, ignorându-i total pe românii care i-au ales în funcții.
A fost un an, 2017, în care s-a ignorat total calea dialogului, atât al dialogului politic, parlamentar, cât și al instituțiilor statului cu cetățenii din stradă.

De ce a lipsit cu desăvârșire, dialogul real din dezbaterea publică, de ce au ignorat politicienii cea mai importantă și eficientă armă pe care o aveau la dispoziție???

Din cauză că actuala clasă politică, mai mult vopsită decât reformată, nu are lideri adevărați, inteligenți, maturi să facă o politică reală?

În schimb, are politicieni penali corupți, etalează mulți ”dalmațieni”. Poate, din cauza faptului că unii parlamentari sau demnitari au fost puși în funcții doar de fațadă, pentru a fi păpușați? Poate din cauza faptului că unii politicieni sunt timorați, n-au curaj și nici experiența necesară pentru a ieși din frontul de partid și a fi demni de Parlamentul României și de oamenii care i-au votat?

Cu atât mai mult, este nevoie ca anul 2018 și anii care vor urma să fie ani ai dialogului, ai dezbaterilor adevărate, ai proiectelor în slujba oamenilor, nu a mafiilor, atât în politică, cât și în societatea noastră divizată, pentru a putea construi o democrație adevărată.

Radicalismul trebuie evitat, iar extremiștii, fie ei politicieni sau din rândul societății civile trebuiesc izolați.

Trebuie făcut apel la rațiune, la judecăți de valoare care să aducă beneficii cetățenilor și țării, nu unor grupuri de interese mafiote. Nu va fi ușor, dimpotrivă, va fi foarte greu. Doar să se vrea.

Nu mai trebuie ignorată calea dialogului, ea nu este imposibilă, iar românii au spiritul, calitățile necesare, inteligența și pot face ceea ce este mai bine pentru ei și pentru țară.

Au și modele și înaintași care au ales calea dialogului în locul celei a confruntării, în locul dezbinării și al extremismului.

În ciuda a tot ceea ce a pătimit din partea regimului comunist și neocomunist, instalat după 1989, Regele Mihai I a dovedit multă toleranță, înțelepciune și deschidere spre dialog :”O colaborare cu regimul instalat la putere mi se pare nerealistă. Totul ne desparte. Mentalitățile noastre, viziunea pe care o avem despre țara noastră și despre viitorul ei sunt diametral opuse. Dar asta nu mă face să exclud dialogul cu actualii guvernanți.

Și marele om politic Corneliu Coposu, în pofida faptului că a fost ținta atacurilor noii puteri conduse de Iliescu și Roman, în ianuarie 1990, a făcut apel la dialog, a transmis mesaje de unitate, de adunare a tuturor românilor pentru crearea unei democrații adevărate, așa cum făceau și alte țări din estul Europei. Corneliu Coposu era omul care întindea primul mâna pentru această unitate și celor care preluaseră puterea în România.

Exemplele politice de urmare a căii dialogului pentru toată societatea românească, în ultimii 28 de ani, există, iar oamenii politici adevărați au înțeles că aceasta este singura modalitate de a salva România și a impune democrația adevărată în țara noastră.

Astfel de exemple ar putea fi urmate și de politicienii actuali, fie la putere, fie din opoziție. Trebuie doar să aibă suficientă voință și inteligență pentru a construi împreună dialoguri cu adversarii politici, indiferent de cât de radicale sunt taberele, cât de ”talibani” sunt unii și alții.

Oricât de hulit este un partid sau altul, oricâți ”dalmațieni” au în rândurile lor, în oricare dintre partidele parlamentare, în orice guvern, în orice organizație civică se găsesc suficienți oameni inteligenți care știu că dialogul este singura cale de reconciliere a națiunii, a societății românești atât de divizate.

 Dialogul, dezbaterea reală, parteneriatul, construcția solidă sunt singurele căi de a întări statul de drept și democrația.


Calea dialogului nu mai trebuie ignorată, fiind cea mai viabilă soluție de a merge mai departe. Dialogul oricât de greu ar fi, trebuie să fie unul adevărat, nu unul mimat. Evident, dialogul nu trebuie nici confundat cu blatul politic și cu frăția penalilor, cum îl mai înțeleg unii politicieni ai zilei.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.


joi, 21 decembrie 2017

Războiul pentru România este în toi


Diversiuni cu țintă precisă

 Trupele parlamentare au voturile decisive

Împlinim 28 de ani de diversiuni mărețe. Din 1989 încoace, România este țara diversiunilor bine puse la punct, care au guvernat și viața, dar și moartea cetățenilor săi. Ca și în celelalte foste țări ale lagărului comunist, după tragerea cortinei de fier și eliberarea popoarelor din Europa de sub tutela sovietică, a urmat tranziția, care pare că nu s-a sfârșit nici acum, prin implementarea democrațiilor originale.

Democrații menite să mascheze subtil sau pe față, trecerea de la regimurile comuniste autoritare la conducerile neocomuniste cu pretenții și spoieli proaste de libertate occidentală.

Toată această dezvoltare a unor așa zise democrații haotice, au fost și sunt implementate de regimente de foști membri ai fostelor partidelor comuniste, din țările fostului bloc sovietic, dar și ai serviciilor secrete, oameni din eșaloanele doi, trei și copii ai foștilor demnitari, deveniți mari apărători ai libertăților civice și oameni de afaceri.

 În prezent, în mai toate aceste țări, conducerea politică dar și mediul de afaceri autohton sunt reprezentate de  persoane provenite din mediile indicate anterior.
Procentul celor aflați la putere din rândul acestor categorii este majoritar comparativ cu cel al persoanelor care nu au avut nici un fel de apartenență politică, directă sau ca urmași, din structurile politice comuniste și de securitate. Firesc, tot aceștia sunt și reprezentanții autohtoni de seamă ai mediului de afaceri capitalist.

În toți acești ani, românii au avut parte de: diversiunea  împușcării Ceaușeștilor,  diversiunile mineriadelor, diversiunea izolării și discreditării Regelui Mihai, diversiuni de acoperirea a jafului și distrugerii economiei naționale, diversiunile  unor alegeri libere și alegerea la putere a unor penali păpușați din laboratoarele de ”creații” și multe altele.

În prezent, ne confruntăm cu diversiunile și scenariile menite să acapareze Justiția, să crească controlul corupților asupra puterii statului de drept, cu scopul de a îndepărta România de structurile Uniunii Europene și euroatlantice și plasarea ei pe orbita intereselor de la Răsărit. Este exact strategia și presiunea la care este supusă și Polonia, o altă țară importantă, vizate fiind și alte țări foste comuniste, dar cu o importanță geostrategică mai mică.

Și în acest an, în decembrie, ca de mulți ani încoace, românii, opinia publică este bombardată cu tot felul de diversiuni, unele mascate sub diverse promisiuni de aflare a adevărului și pedepsire a vinovaților de moartea sutelor de victime ale Revoluției Române din 1989. Acestea au devenit banale, tradiționale și fără nici un fel de urmări.
Oastea de strânsură a străzii

De fapt, chiar Revoluția din decembrie 1989 a fost prima și cea mai mare diversiune pusă la cale vreodată, în România. De atunci și până în prezent, diversiunile în țara noastră au fost la ordinea zilei. Ele au fost și sunt încă gândite, fabricate și puse în practică de diverse laboratoare specializate, țintind diverse scopuri precise, printre care cele mai importante sunt acapararea puterii politice și menținerea țării în anumite sfere de influență geostrategică.

Chiar și la atâția ani de la căderea oficială a comunismului în Europa, țara noastră rămâne o țintă importantă pentru care se duc lupte aprige pentru repunerea ei pe orbita și sub controlul intereselor de la răsărit. Interese răsăritene antiromânești, antidemocratice, antioccidentale, antieuropene.

Războiul pentru România este o realitate, este în toi și se poartă cu mijloace neconvenționale. 

Să sperăm că binele va învinge!

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni. 



joi, 14 decembrie 2017

Sincope criminale la ordinea zilei

În România, nu se iau măsuri până nu mor oameni nevinovați

În România, pe zi ce trece, constatăm că mediul public devine tot mai periculos, mai nesigur, din păcate chiar mortal pentru oameni nevinovați.

În ultimul timp, se înregistrează o creștere alarmantă a gradului de violență fizică și verbală în spațiul public, pe străzi, în instituții, în școli, piețe, mijloace de transport și în multe alte locuri unde cetățenii ar trebui să fie în siguranță, să li se asigure o securitate firească din partea autorităților plătite și menite să-și facă treaba în slujba societății.

Dar, din păcate la noi în țară întâi trebuie să se întâmple tragedii, să avem pierderi de vieți omenești, să se facă scandal, să se ia atitudine, chiar să iasă lumea în stradă pentru ca autoritățile să-și facă treaba. Și avem exemple destule în acest sens : au trebuit să moară oameni mușcați de câini pentru a rezolva problema câinilor fără stăpâni ; a trebuit să avem zeci de victime arse într-un club pentru a fi adusă în legalitate funcționarea cluburilor de distracții ; a trebuit să se întâmple nenorocirea de la metrou pentru ca poliția și autoritățile să poată interveni și, sperăm, să se poată asigura securitatea milioanelor de cetățeni care folosesc acest mijloc de transport în comun.

Exemplele ar putea continua.

Întrebarea fără răspuns este - De ce trebuie să se întâmple mai  întâi tragedii ca abia, apoi să se poată lua măsuri pentru rezolvarea unor probleme grave ?

Firesc, normal ar trebui ca măsurile să fie luate dinainte, pentru prevenirea pericolelor și evitarea nenorocirilor. La noi, aceste măsuri nu se iau dinainte, mor oameni și nimeni nu plătește pentru că autoritățile nu și-au făcut treaba.

Autoritățile, complice la proliferarea pericolelor publice

Mai rău este că pe lângă neimplicarea, lipsa de profesionalism și incompetență, autoritățile sunt și complice la creșterea gradului de pericol și nesiguranță publice.

Zilnic, aflăm știri despre violențe în școli, consecință a faptului că autoritățile din domeniu nu au adoptat dinainte măsuri de prevenție. Dimpotrivă, prin neasigurarea unităților de învățământ și a zonelor adiacente acestora, au crescut riscurile și nesiguranța pentru elevi. Administrațiile locale preferă să folosească poliția locală din subordine, dându-i printre altele, sarcini de ”importanță” și mare interes, cum ar fi alergarea babelor care vând verdeață pe trotuare sau paza unor garduri desenate, cum se întâmplă în Capitală.

În mijloacele de transport bucureștene de exemplu, era o vreme când funcționau camere de luat vederi pentru siguranța călătorilor. Acum nu mai merg nici mijloacele de transport cum trebuie și nici mijloacele de supraveghere video.

Mai grav ! De câteva săptămâni, ministrul justiției a deschis larg porțile pușcăriilor, eliberând înainte de termen, mii de infractori, care sporesc gradul de nesiguranță al societății. Unii dintre ei, în libertate, au comis deja alte infracțiuni. În prezent, eliberările pușcăriașilor continuă, la fel ca și noile acte infracționale comise de unii dintre aceștia.

Zilele acestea, opinia publică a aflat îngrozită de crima de la metrou, constatând că nebunii criminali circulă liberi printre noi, punând în pericol și chiar luând vieți nevinovate.

Aflăm, cu indignare, că tragedia de la metrou putea fi evitată foarte ușor dacă autoritățile și-ar fi făcut treaba la timp!!! De ce nu și-a făcut poliția treaba prompt și profesionist, mai ales că a fost alertată înainte, cum nu și-o face nici în alte locuri publice, în alte instituții și pe stradă ???

 "Un şoc pentru toţi. În 45 de minute am sunat la 112. Şi 112 m-a trimis la Costin Georgian să investighez eu, ca părinte. E posibil aşa ceva? (...) Am spus la 112 că fata a fost împinsă intenţionat în faţa metroului, iar doamna de acolo mi-a spus să merg la metrou, că au poliţia lor (...) Trebuia să verifice imediat, să vadă că sunt om serios (...) Ce pierdeau? 10 litri de motorină, timpul a zece poliţişti, dar poate că salvau nişte vieţi", a afirmat tatăl tinerei care s-a salvat în stația de metrou Costin Georgian, cu câteva ore înainte de producerea celui de-al doilea eveniment, soldat cu moartea unei tinere , la stația Dristor, împinsă intenționat în fața metroului.

E o anchetă în derulare, n-aş vrea să mă pronunţ eu acum, la cald, însă din ceea ce am văzut eu, poliţiştii, din momentul când au fost sesizaţi – se cunoaşte deja că a fost o oarecare sincopă după apelul pe 112, dar de la ora 17.15, când au fost sesizaţi şi au început procedura de audiere, eu cred că este destul de justificată această prezentare a procedurilor”, a declarat nonșalant, ministrul de Interne, Carmen Dan, care acum câteva săptămâni s-a plâns că cineva ia pus microfoane în casă.

Șeful Poliției Capitalei, a declarat în conferință de presă că Poliția a acționat în cel mai profesionist mod și că nu a primit nici un apel de la 112, în cazul de la metrou!!!

Acum câteva zile, s-au înregistrat violențe în Piața Victoriei, iar cu câtva timp înainte, în aceeași zonă de proteste, jandarmii au intrat cu caii în mulțime, astfel producând tensiuni între protestatari și forțele de ordine!!! Se putea întâmpla o nenorocire.

Pe lângă violențele fizice, ce să mai spunem de violențele verbale care se întâmplă la tot pasul. În ultimele zile, violențele verbale au fost la ordinea zilei în cel mai democratic for al țării, în Parlament, unde aleșii le-au provocat în detrimentul dezbaterilor, ca argumente puternice în susținerea opiniei proprii. După cum merg lucrurile în Parlament, dacă prostia și nesimțirea unor aleși vor continua să ia locul rațiunii, decenței și bunului simț, în curând legile vor fi adoptate cu pumnii și picioarele.

După cum vedem, violența nu este "o sincopă", ci este un fenomen alarmant ce proliferează cu viteză, la care autoritățile, dar și cetățenii au partea lor de responsabilitate.


Asta e din ciclul: Nu facem nimic până nu mor câțiva nevinovați... De ce să ne deranjăm?
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.


joi, 7 decembrie 2017

Moartea Regelui le aduce libertate totală românilor

România va renaște ca pasărea Phoenix din propria cenușă.

Motto: “-Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie!”-Regele Mihai I, ultimul discurs în Parlamentul României.

Paradoxal, dar ținând cont de realitățile sociale și politice ale României centenare, la moartea ultimului rege, Mihai I, pe lângă faptul că mulți îi deplâng pierdereapuțini se bucură, românii pot vedea și o parte bună a lucrurilor. Dispariția ultimului simbol al monarhiei, cu meritele și păcatele lui, cunoscute sau mai puțin cunoscute, face ca poporul român să își cunoască o importantă pagină de istorie dintr-o carte care abia de acum încolo va trebui scrisă de specialiști și citită în adevărata sa lumină.

O istorie despre monarhie, care a fost mult timp închisă de către regimul comunist și interzisă românilor, carte ale cărei file au început timid, să fie deschise abia după 1990, spre cunoașterea românilor. Ori până la căderea comuniștilor, istoria adevărată a României era cunoscută de foarte puțini oameni, cei care au trăit pe viu regimul monarhic. Restul poporului, majoritatea, în special tinerii știau foarte puține lucruri despre rege, regalitate, monarhie, fapte, evenimente, istorii adevărate. Și aceste puține lucruri erau de multe ori false, trunchiate, manipulate de propaganda comunistă, care își dorea să impună o lume nouă și să creeze oamenii noi ai socialismului îndoctrinați complet, fără să aibă acces la istoria reală. Istorie adevărată interzisă, ascunsă de orânduirea socialistă care le-ar fi putut zdruncina puternic convingerile comuniste.

Acum, odată cu moartea regelui, istoria interzisă are toate canalele deschise pentru a putea fi cunoscută de români, lucru care, în timp, le-ar putea schimba conștiințele, mentalitățile, i-ar face să privească din altă perspectivă atât trecutul, cât mai ales viitorul. Dacă poporul ar fi cunoscut cu adevărat istoria României, altfel ar fi gândit și total diferit și-ar fi ales conducătorii ultimelor decenii.

Odată cu aflarea și cunoașterea istoriei reale, românii pot deveni liberi cu adevărat. Liberi să gândească, liberi să facă judecăți de valoare, liberi să compare regimurile politice sub care au trăit, să le compare cu bunele și relele lor și cel mai important lucru, liber să aleagă în cunoștință de cauză.

Este adevărat că libertatea aceasta totală de conștiință, schimbarea de mentalitate nu vin peste noapte, imediat după cunoașterea adevărului istoric. Și de acceptarea acestui adevăr, pentru că încă există foarte mulți români îndoctrinați adânc în talibanismul socialist. Încă avem destui semeni printre noi, care consideră că orânduirea socialist/comunistă a dus România pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație!

Încet, încet, ireversibil, chiar și cele mai îndoctrinate persoane în perioada bolșevismului, chiar și cei mai cunoscuți reprezentanți ai orânduirii comuniste încep să se schimbe și recunosc deschis istoria adevărată a țării noastre. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este chiar fostul lider comunist, primul președinte ales al României după revoluție, Ion Iliescu. Cel mai înverșunat adversar al Regelui Mihai, căruia i-a interzis revenirea în țară, i-a făcut toate mizeriile de frică să nu piardă puterea în favoarea acestuia.

Cu toate acestea, Ion Iliescu a avut tăria și mintea cea de pe urmă, să-i permită regelui intrarea în țară, să se reconcilieze cu acesta și, în final, chiar și înainte de retragerea fostului suveran, dar mai ales acum, după moartea lui să-i recunoască meritele, calitățile și faptele adevărate care le-au fost ascunse și interzise decenii la rând românilor, dar care au scris pagini nemuritoare în cartea de istorie a poporului român.

De aceea, începutul cunoașterii adevărului istoric după moartea regelui poate constitui un moment important de schimbare a mentalității și viitorului poporului român. 

România poate renaște ca pasărea Phoenix din propria cenușă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.


joi, 30 noiembrie 2017

Românii și cunoașterea adevărului istoric

Ileana, Principesă de România, în slujba poporului român până la moarte

Istoria poate fi nu doar cea mai frumoasă poveste, ci și un exemplu, un mod de a descoperi, de a învăța și de ce nu, de a urma marile modele umane ale românilor, dar și ale istoriei lumii. Într-o Românie, ajunsă la Centenar, în care istoria ultimelor decenii a fost trunchiată, falsificată grosolan, folosită nu doar pentru ascunderea adevărului, ci mai ales pentru manipularea maselor, cred că învățarea și aflarea adevărului istoric nu este doar o necesitate, ci o datorie de conștiință a tuturora dintre noi.

Cunoaștere care trebuie să-i cuprindă atât pe cei mai în vârstă, puținii care mai sunt în viață și pot fi iei înșiși frânturi de istorie pe cale să se piardă. Cunoaștere a adevărului istoric care trebuie să-i lumineze și pe cei ce au trăit dramele comunismului instaurat de tancurile sovietice, care au călcat-o și ascuns-o sub șenile timp de 45 de ani. Cunoaștere, dar și modele umane de urmat pentru toți tinerii care trebuie să urce pe o adevărată scară ierarhică a valorilor reale.

Ce ar fi fost și ce ar fi dacă românii care au votat, după 1989, cu eșaloanele comuniste transformate peste noapte în apărători ai democrației originale românești, românii care au strigat entuziast că Ilici Iliescu le-a dat pământ, ar fi avut mai multă educație, o cunoaștere mai mare a adevărului istoric ascuns și trunchiat zeci de ani ? Cum ar fi votat acești oameni îndoctrinați de propaganda mincinoasă bolșevică și comunist socialistă, care au trăit ani de zile sub un regim dictatorial, dacă știau istoria adevărată : cum și cine a creat România mare, cine au fost adevărații conducători ai acestei țări, cine i-a împroprietărit pe țărani, cine a pus bazele dezvoltării României moderne ?

Dacă adevărul istoric ar fi fost cunoscut de toți românii așa cum a fost el în realitate, dacă nu ar fi fost ascuns aproape în totalitate, dacă manualele de istorie nu ar fi fost doar mijloace de îndoctrinare și manipulare în masă, altfel ar fi arătat România de astăzi, care sărbătorește 100 de ani de existență. Poate n-am fi avut acum o Românie bulversată, cu scara valorilor inversată de niște politicieni corupți, penali, inculți, agramați, aleși de cetățenii care nu-și cunosc suficient istoria adevărată, care nu știu să se raporteze suficient la valorile și principiile democrației adevărate. Poate n-am fi avut o țară condusă de neocomuniști și urmașii urmașilor lor, transformați și autointitulați capitaliști.

Poate nu am fi ajuns în situația excepțională ca marii corupți, condamnații penali să facă legile în forul suprem, Parlamentul, și să conducă țara în secolul XXI. Aleși care ignoră istoria adevărată, dar folosesc Centenarul României Mari ca pe un prilej de a se împopoțona fără merite în scaunele puterii, de a se împăuna cu mari cuvinte patriotice sforăitoare, false în gurile lor mincinoase, de a evoca fapte istorice de care doar se folosesc pentru capitalul propriu de imagine și, nu în ultimul rând, au prilejul de a mai fura cât de mult pot din sumele bugetului de stat alocate cu generozitate acestui eveniment.

Pe lângă falsul patriotism de fațadă și de interes al trecătorilor politicieni ai zilei, al exponenților puterii corupte, încet, încet începe să-și facă loc, să iasă la iveală adevărul istoric despre România și cei care au iubit cu adevărat și au făcut ceva pentru poporul român. Încep să fie aduse la lumină personalitățile, oamenii, cei care oricând pot constitui modele umane de urmat pentru români, în special pentru tinerii care au atât de multă nevoie de a cunoaște și a urma valorile adevărate ale acestei țări.

Istoria adevărată, alternativă la falsa istorie nocivă, îndoctrinatoare, manipulatoare- trebuie cunoscută de toți românii, astfel încât viitorul să nu mai fie clădit pe minciună, ci pe adevăr. Cu toții, trebuie să ne cunoaștem istoria adevărată, bună sau rea, indiferent că ne place sau nu. Să renunțăm la patriotismul de fațadă, la minciuni, la manipulare. Să cunoaștem adevărul istoric și să învățăm să fim oameni.

Câți dintre români știu cine a fost Principesa Ileana și ce a făcut aceasta pentru poporul român ? Cred că destul de puțini. Tocmai de aceea, citirea unei mici pagini de istorie adevărată este binevenită. În primul rând, vom afla un adevăr istoric, iar în al doilea rând, putem descoperi o personalitate extraordinară, un model uman demn de respectat și de urmat de mulți dintre noi.

Recent, am asistat la premiera spectacolului " Ileana, Principesă de România", dramatizare după romanul autobiografic ,,Trăiesc din nou” de Edith Negulici Un spectacol de şi cu LIANA CETERCHI Video şi sunet: Luca Achim, Teodora Toader .

În apropierea Centenarului Marii Uniri, Asociaţia Femeilor din Teatru IF…/…DACĂ PENTRU FEMEI, în parteneriat cu UNITER, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Arhivele Naţionale ale Statului, Asociaţia România Culturală şi Mânastirea "Schimbarea la Faţă” din Ellwood City, Pennsylvania, USA, au creat un spectacol menit să omagieze memoria celei care a fost Principesa Ileana a României, Arhiducesa de Austria, un destin care s-a desfăşurat între palat şi mânăstire, pe fundalul celor două războaie mondiale, într-o perioadă de mari frământari din istoria Europei.

Spectacolul Ileana, Principesă de România aduce la lumină o parte esenţială din istoria Bucureştiului şi a României. Spectacolul despre viaţa principesei Ileana este o evocare plină de farmec şi dramatism a principalelor momente din viata autoarei şi a istoriei trăite.

,,Da, să trăiesc din nou, pentru că după ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca şi moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăşi nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenţei mele pentru cei şase copii ai mei…Dar in interior, „eul” care există independent de mama, soţia, prietena care eram – „eul” esenţial, pe care tot restul era construit – a suferit un şoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.” (Principesa Ileana).

Privit prin prisma celor 100 de ani de la naşterea sa, destinul Principesei Ileana se distinge ca fiind emblematic pentru cursul istoriei contemporane. El stă sub zodia refugiului, începând cu frageda copilărie, ce i-a fost marcată de refugiului la Iaşi, în timpul Primului Război Mondial, apoi refugiată într-un exil impus de fratele ei Carol II, care nu i-a permis să se reîntoarcă în România, nici măcar pentru a-şi îngriji mama, nu ca fiică iubitoare, ci ca infirmieră de meserie. 

Urmează refugiul impus de nou instauratul regim prosovietic, şi deci anti-german, ceea ce o afectează fiind căsătorită cu Arhiducele Anton de Habsburg, considerat inamic.
Odată cu abdicarea Regelui Mihai, urmează refugiul impus tuturor membrilor Casei Regale, mai apoi, neacordarea azilului în Elveţia, Argentina, deloc prietenoasă sub Peron şi în final Statele Unite ale Americii, care o primesc. 


Iar la 52 de ani, autorefugiul său la mânăstire, pe calea deschisă ei de Domnul, cum singură mărturiseşte: ,,Aceasta este unica şi singura cale deschisă pentru mine…răspunsul la orice fel de îndoiala stă în chiar cuvintele Domnului Nostru Isus Christos:,,Ce-i aceasta pentru tine? Urmează-mă!” Aşa voi face! Aşa să mă ajute Dumnezeu! Facă-se voia Ta!”

Dar tot acest parcurs a fost unul exemplar, a fost traiectoria unei luptătoare, Principesa Ileana s-a luptat pentru alţii, a fost în slujba poporului ei, în slujba celor în nevoie…


A realizat spitale, cantine, scoli de infirmiere, tot felul de modalităţi de a strânge fonduri pentru răniţi, orfani, bolnavi, săraci, cei mai putin norocoşi decat ea, care era fiica unui Rege important, Ferdinand Integratorul şi a unei Regine de excepţie, Regina Maria a României. Viaţa Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o impune ca model demn de urmat şi o legitimează în faţa posterităţii.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.